Iată că, după lupte seculare care au durat câţiva ani, mişcarea
anti taxă auto
primeşte un important sprijin din partea Curţii de Justiţie
a Comunităţii Europene:
taxa este contrară normelor europene. Scurt.
Deci guvernul a fost puţin prins cu pantalonii în vine, deşi
miniştrii credeau că, după ce s-au jucat de-a discuţiile şi
amânările pe la Parlamentul European, taxa auto rămâne bătută în
cuie. Din contră: iată că acum riscăm să ne bată la uşă nişte
comisari europeni cu moace de buldogi, care să ne amendeze
usturător că nu respectăm legislaţia europeană. Pe lâmgă
celelalte bube în cap pe care le-a acumulat România în timp.
Boc o dă pe-a lui: pasează mâţa la ministrul de resort, acesta
va comanda o analiză a impactului, se va ajunge la discuţii
interminabile şi, uite aşa, vom ajunge până în toamnă cu
tergiversarea. Timp în care alte câteva sute sau mii de români vor
prinde curaj şi vor lua exemplul sibianului de la care a pornit
noul scandal. Adică vor cere statului banii
înapoi.
Trecând peste problema returnării banilor („de unde să vă dăm
banii înapoi, că nu-i mai avem, jumătate s-au pierdut, jumătate
i-am mâncat, iar cealaltă jumătate nu ştim ce am făcut cu ea”),
pasul următor trebuie să fie unul logic: adoptarea unei
taxe conforme legislaţiei europene. Adică a unui impozit anual pe
poluare.
Dacă ne uităm la europeni, acest impozit ar ţine seama de anul
fabricaţiei, emisiile CO2 şi rulajul maşinii. Cam la fel
cu taxa auto, numai că se plăteşte anual, nu doar atunci când se
înmatriculează maşina pentru prima oară, iar cuantumul acestui
impozit creşte de la an la an, o dată cu învechirea maşinii.
În practică, acest impozit nu ar fi altceva decât o taxă
auto… plătită în rate. În rate crescătoare.
Numai că acest impozit ar urma să fie aplicat tuturor
maşinilor în circulaţie din România. Deci nu mai vorbim de
câteva zeci de mii de oameni care vor să îşi aducă o maşină de
afară, ci de milioane de posesori de maşini, mai vechi sau mai noi,
după caz. De fapt, mai multe vechi…
Păi… stai puţin. Că acum parcă nu mai sună aşa de bine:
impozitul ăsta ar trebui să îl plătim toţi, în timp ce taxa
auto o plăteau mult mai puţini. Aşa-i că apar motive de
îngrijorare?
Probabil primul lucru la care vă gândiţi va fi „încă o
taxă impusă de guvernul ăsta??”. Exact. Ăsta ar fi
adevărul. Cu excepţia că impozitul pe poluare ar fi o taxă
logică şi normală într-o ţară europeană. Într-o ţară europeană
civilizată şi normală, ceea ce România nu prea este.
În România, acest nou „bir” va însemna o retincenţă în plus din
partea oamenilor, PDL-ul văzându-şi ameninţate şi mai mult şansele
la următoarele alegeri. Este, de fapt, o ecuaţie foarte simplă, pe
care mulţi au arătat-o până acum: guvernul a preferat să
lovească în puţini cu taxa auto decât să piardă o masă mare de
votanţi în cazul unui impozit anual pentru toată lumea.
Numai că matematica jocurilor politice este, ca de obicei, o
tâmpenie.
Eu unul cred că guvernul Boc nu ar mai trebui să piardă timpul.
Oricum, pedeliştii nu mai au şanse la alegerile următoare. Şi, la
câte măsuri nepopulare au luat până acum, ce mai contează un amărât
de impozit pe poluare în plus. Deci guvernul Boc este cel
mai în măsură să îşi asume această taxă auto anuală nepopulară, dar
necesară.
Pentru că e mai simplu şi mai logic să implementezi cât mai
repede un impozit pe poluare anual decât să te lauzi cu
măsurile aproape penibile de
facilitare a cumpărării de maşini electrice. Pentru
care trebuie putere de cumpărare a clienţilor sau infrastructură
rutieră şi de alimentare – adică pur şi simplu idei utopice în
România, cel puţin în acest deceniu, dacă nu chiar până la
jumătatea acestui secol.
Domnilor guvernanţi, am încredere în voi că veţi lua cât mai
repede această decizie. Oricum, nu prea mai aveţi nimic de pierdut,
deci ar fi cazul să daţi legi din care România să aibă de câştigat
pe termen mediu şi lung. Ar fi doar încă o mică măsură nepopulară –
„unde merge mia, merge şi suta” spune o vorbă din popor.
Hai cu ordonanţa pentru impozitul anual pe poluare în locul taxei
auto!
Voi ce credeţi?